Mi-am dorit mult să revin cu o postare după o lungă pauză, deoarece anul acesta am ajuns la mare şi, bineînţeles am trăit ca de fiecare dată, sentimentul că nu există loc mai liniştitor decât marea. Iar acest lucru merită împărtăşit… şi cum mai bine, decît cu “o mie de cuvinte”? 🙂
Îmi găsesc cu greu cuvintele să explic cât de mare e fericirea primului înot în mare… cum toate necazurile şi durerile dispar în acel moment.
Şi mai greu îmi este să-mi explic… de ce exact marea? M-am nascut la sute de kilometri de mare, nu am facut o pasiune nici pentru “măştile” cu sare şi nici pentru mersul pe scoici. Atunci de ce acolo ma simt eu întreagă?
Acolo este colţul meu de rai, acolo se opreşte timpul (chiar şi la propriu , deoarece la o ora după ce am pus piciorul în Thassos, ceasul a stat 🙂 ) şi de acolo nu as mai pleca!
Am descoperit în Thassos locuri, privelişti, vietăţi şi oameni care întregesc peisajul de basm şi aduc o stare de bine.
[sus Grota de pe plaja Tripiti]
Aş vrea să îmi pot promite mie că nu va mai fi vreun an în care să nu ma răsfăţ cu un tratament “de mare” miraculos atât pentru minte cât şi pentru corp.
Dar deocamdata vă promit doar vouă că voi reveni şi cu alte poze din Thassos (plaje, ciudăţenii, curiozităţi etc).
Mi-ai facut pofta de mare, de mirosul si gustul ei, de ambianta … 🙂
Mie mi-e pofta non-stop! Cred ca ma mut la mare 😀
Frumosssss….
Sacalot, partea a II-a nu iti place? Mie mi se pare mai reusita 🙂