Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Copii’ Category

O super-ocazie să mă apropii din nou de vechea mea pasiune pe care am ignorat-o în ultimul timp.
Mulţumim mult organizatorilor şi participanţilor pentru că fac posibile astfel de evenimente. A fost cu siguranţă o experienţă deosebită, în special deoarece am avut ocazia să testez câteva obiective la care visam acum câţiva ani (un 18-300mm si un macro-obiectiv), dar şi pe cel de care m-am indrăgostit iremediabil mai nou (fix 35mm).

Mai multe detalii despre eveniment pe site-ul oficial al Nikonistilor dar si pe forumul Nikoniştilor.

Multumesc bineinteles şi lui Raimi pentru invitatie, pentru Mr. 35 şi ponturile căzute la fix (35)! Cadrele lui aici.

Mai jos câteva din testele mele:

Ceaiuri la Carturesti

Ceaiuri la Cărtureşti

Carti la Carturesti

Cărţi la Cărtureşti

Cani la Carturesti

Căni la Cărtureşti

Local pentru fumatori

Local pentru fumători

Baloane de 1 Martie

Baloane de 1 Martie

Rectorat Politehnica Timisoara

Politehnica nu a fost niciodată mai aproape

1 Martie in centrul Timisoarei

1 Martie în centrul Timişoarei

Trafic in centrul Timiosarei

Trafic în centrul Timişoarei

Trafic in centrul Timisoarei

Trafic în centrul Timişoarei

Macro Floare

Macro floare

Macro Floare

Macro floare

Macro Floare

Macro floare

Macro mugur

Macro mugur

Macro Gandaci

Macro Gândaci

Macro floare

Macro floare

"Gandacul argintiu"

“Gândacul argintiu”

Nikonistii :)

Nikoniştii 🙂

Nikonistii :)

Nikoniştii 🙂

Nikonistul :)

Nikonistul 🙂

Oblon de Timisoara

Oblon de Timişoara

Gratii de Timisoara

Gratii de Timişoara

Piata 700 - Stalpi ordonati

Piaţa 700 – Stâlpi ordonaţi

Piata 700 - Fructe

Piaţa 700 – Fructe

Piata 700 - legume

Piaţa 700 – legume

Camp de flori

Câmp de flori

Flori de vanzare

Flori de vânzare

Advertisements

Read Full Post »

Pentru marile bucurii ale vieții, am tot timpul impresia că se muncește foarte mult, iar când în sfârșit avem parte de ele, parcă sentimentul ușurării, al liniștii, al împlinirii, umbresc oarecum fericirea. Dar micile bucurii ale vieții vin de obicei ca niște cadoașe din partea universului. Și atunci te bucuri ca un copil căruia cineva i-a întins o ciocolată.

Stuttgart Bad-Cannstatt Vasen

Stuttgart Bad-Cannstatt Vasen

Am strâns aici câteva din micile mele bucurii ale vieţii de zi cu zi şi le împart cu voi:

Să te asezi în tramvai pe un loc deja încălzit

Lumanari_romantice_indragostiti

Lumanari romantice pentru indragostiti

Să te trezești noaptea și să vezi că mai este muuult până sună ceasul

Conacul Archia - Deva Interior

Conacul Archia – Deva Interior

Să găsești bani în poșeta pe care nu ai mai purtat-o de ceva vreme

Stuttgart Feuersee - Biserica de pe lac

Stuttgart Feuersee – Biserica de pe lac

Să îți zâmbească un copil necunoscut pe stradă

Motan alb-negru si flori

Motan alb-negru si flori

Vouă ce lucruri mărunte vă aduc zâmbetul pe buze?

Read Full Post »

…și câteva lucruri pe care le-am învățat cu timpul.

La grădiniță

…am învățat că un băiat care te face să râzi va fi oricând în avantaj față de alții care nu știu să facă asta.

…și că atunci când îți place cu adevărat de cineva nu există ”nu pot” sau ”nu am timp”.

În generală

…am învățat că gelozia și nervii nu dispar odată cu înaintarea în relație, ci se intensifică.

În gimnaziu

…am învățat că există o singură șansă ca eu să mă aflu în momentul și la locul potrivit, iar atunci trebuie să fiu suficient de șmecheră să profit de șansă.

În liceu

…am învățat că vor exista oameni pe care o să-i iubești toată viața chiar dacă nu vor mai fi lângă tine și chiar dacă nici tu nu îți dorești să îi ai lângă tine.

În facultate

…am învățat că 20 de ani nu e vârsta la care să iei decizii importante în viață.

*va urma odata cu apariția următoarelor riduri*

Read Full Post »

…Lippstadt, 18 aprilie 2011.

Read Full Post »

În fața Domului Catolic ”Sf. Gheorghe”. Te așezi pe bancă  și privești în jur, ascultând  muzică sau citești o carte… Soarele îți încălzește fața, auzi copii râzând… și simți cum parcă timpul s-a oprit, cum te învăluie o liniște curioasă și-ți vine să întrebi: Chiar ești aici sau mi se pare? Au trecut 16 ani jumate… mai ești aici sau mi se pare?

Copii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri ce nu le vom mai vedea. (John W. Whitehead)

Copilăria îmi amintește de plăcinte cu zahăr, Telecinemateca, semințe luate direct din floarea soarelui, cum dansam în cerc  pe ”Hai Ho, Suntem pitici mișto” până amețeam,  nevoia de a scrie și… elefanți mov.

Iar ceea ce mă face sa regret cel mai mult că am crescut, este faptul că acum trebuie să suport dorul a prea multor persoane….

Și apropo de asta, mi-am amintit de o poezie de-a Magdei Isanos din care îmi plac enorm două strofe:

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Read Full Post »

%d bloggers like this: