Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Iarna’ Category

Anul trecut…

…cam pe vremea asta.

Am fost certată că nu am mai publicat nimic de doi ani. Aşa că m-am enervat şi am furat rapid o poză de pe Instagram cu care sper să îmi spăl păcatele. Este de acum aproximativ un an, ca să nu stric simbolismul evenimentelor 🙂

Muzeu in Koeln

Muzeu în Koeln

Promit că după ce reuşesc să vând Nikonul, şi trec pe mirrorless, voi face mai des poze. Deocamdată mă ascund după scuza că aparatul e prea mare şi incomod pentru purtător.

Advertisements

Read Full Post »

Timișoara – te ador! Chiar dacă îți faci de cap presărând zăpadă în prostie!

Am găsit de curând un text pe care l-am scris pe la începutul anului al 3-lea de facultate după o întâmplare care m-a marcat. Când l-am citit, am rămas un pic:”Oau… eu am scris chestia aia?” și m-am gândit să îl public (mami, dacă mai găsești compunerea mea din clasa a IV-a, te rog trimite-mi-o cu următorul pachet de aripioare picante 😀 ).

Și ca să nu existe vreun cuvânt fără imagine… am pus și pozele astea două de la Baia-Mare (asta vară la INTC – cine știe, cunoaște), care surprind un moment, de asemenea, impresionant. Nu m-aș fi gândit că cei doi băieți se vor opri din plimbarea lor să îl ajute pe nenea care era în ultimul stadiu de ”amețeală”.

Și acum, povestea! Numai să nu plângeți!:))

”Aşteptam într-o dimineaţă friguroasă împreună cu o prietenă (Paula) lângă Sala Olimpia să ne culeagă o maşină pentru o excursie la Bocsig. Şi cum în lumea asta, fată fiind, nu poţi să stai pe stradă fără să te claxoneze toti re*ardaţii plictisiţi de viaţă, dornici de o geantă peste cap, asta s-a întâmplat şi cu noi. Toate bune şi frumoase, atât timp cât ai posibilitatea să îi ignori. La un moment dat, însă se apropie de noi doi indivizi, cu tenul ciocolată-amăruie, bine făcuţi şi puşi pe glume de 2 bani. „Ce face fetitzele? Cum te cheamă păpuşică? Haideţi cu noi, nu staţi singurele aici”. Întotdeauna m-am întrebat ce poate să îţi lipsească să te crezi interesant făcând chestii de genul acesta. Sau eşti chiar așa de imbecil să crezi că două fete îmbrăcate serios, aşteptând pe cineva o să îţi sară în braţe când le iei cu „păpuşică”? Ignorarea nu a mai mers de data asta, tipii nu vroiau să înţeleagă că nu suntem interesate nici de bolile lor venerice, nici de gripa aviară din creierul lor. Pe stradă nimeni (era sâmbată, ora 8 dimineața).

La un moment dat se apropie de noi alți doi tipi, tinerei cu o privire curioasă. Cred că și eu aveam privirea foarte expresivă în momentul acela. Fără să zic nimic, băieţii s-au oprit in dreptul nostru şi le-au aruncat nişte priviri de „Care-i problema voastră?”  celor doi „păpuşoi”. Băieţii nu au plecat până când păpuşoii nu şi-au luat tălpăşiţa. Eram aşa de uimită, încă nu îmi reveneam din şoc. Am reuşit doar să le zâmbesc celor doi în semn de mulţumire. Culmea, la câteva secunde după, a trecut o maşină de poliţie şi a venit şi maşina noastră. Totuşi, câteva secunde contează. Nu doar când eşti paraşutist (cum ne zicea profa mea de mate dacă întârziam), ci şi în alte situaţii.”

Și de aici am început o întreagă filosofie la momentul respectiv… pe care o puteți citi mai jos (în timp ce vă holbați la poze cu Timișoara în zilele ei bune 🙂 )

[Timișoara, Vasile Pârvan noaptea]

”Trăim în Timişoara… şi ne plângem prea des. Nu sunt vorbele unui jurnalist, aş primi bătaie de la mulţi profesori să zic aşa ceva în calitate de câine de pază al societăţii. Sunt vorbele unei optimiste. Vorbele unei fete care crede că viaţa este frumoasă dacă ştii să apreciezi ce ai şi să înveţi să nu te mai plangi pentru ce nu ai. Sunt mai multe lucruri în prima categorie, chiar dacă nu crezi.”

[Timișoara, Domul Romano-Catolic din Unirii]

”Cât valorează sănătatea atunci când esti bolnav de cancer în ultimul stadiu? Cât valorează libertatea atunci când eşti închis pe viaţă? Cât valorează prezenţa unei fiinţe dragi atunci când eşti singur pe lume? Mai mult decât tot aurul din lume.”

[Timișoara, Catedrala Mitropolitană și fântâna cu pești]

”Avem multe, dar nu ne dăm seama. Simt nevoia să fiu recunoscătoare pentru multe lucruri pe care le-am primit şi fără să ştiu să le cer.”

[Timișoara, Zona Iulius Mall]

”Trebuie, totuşi să ne dorim tot mai mult, pentru că altfel nu putem evolua. Dar una este să îţi doresti mai mult, alta este să te plangi pentru că ai prea puţin. Nu mi se pare normal să rămânem la mentalitatea românului frustrat: poziţia de stand-by, cu braţele încrucişate şi cerşind atenţie pentru nenorocirea noastră.”

[Timișoara, Malul Begăi pe înserate]

”Niciunde în lume nu îţi pică din cer bani, recunoaştere, respect. Ori te ridici să lupti pentru ce îţi doreşti, ori îţi accepţi mizeria şi nu te mai plângi.”

[Timișoara, Bega de pe Podul Michelangelo]

Read Full Post »

Dacă e februarie, înseamnă că vine… Nuuuu, nu Ziua Îndrăgostiților! Ci Muntele Mic, concediul, zilele de schi! 😀

Mai jos, doua poze de anul trecut, când am fost cam zgârcită la fotografiat… probabil pentru că eram prea ocupată cu sporturile extreme 🙂

Noi mergem la cabana lui Coco Gălescu (nu este cea din imagine 😛 ). Dacă dați un search pe google o să găsiți lucruri interesante despre el. Un om super calumea! La fel si familia lui. Înafară de ce găsiți pe google, trebuie să știți că practică schiul pe acoperișuri și e darnic!

Din câte am explorat noi, sunt două pârtii. Una mai soft, alta mai hard rock. Două teleschiuri… Una bucată telescaun cu cel mai lung traseu din țară, deci asigura-te că îți iei un partener călduros cu tine… Mă gândesc la Laura, de data asta :))

Abia așteeept! 😀 A.M.R. 19 zile! 😀

Read Full Post »

Pozele sunt de iarna trecuta (2008-2009).

Cei doi îndrăgostiți (*băiatul e fratele unui prieten de-al meu, dar am descoperit abia după câteva zile după ce am făcut pozele) se plimbau PE Bega. Era așa de inghțată Bega, că puteai merge pe ea. Și eu am încercat… Bineînțeles, aveam doi băieți cu mine (și pe Sandra :)) ), just in case.

Pentru poza de jos a trebuit să mă costumez în scafandru și să mă înzestrez cu echipament de alpinist… uai, ce aventura :))

Pe fundal, Podul Episcopiei (zice Sandra :D)

Iar acesta cred că este Podul Decebal (și Sandra confirmă)… Vine chiar lângă Parcul Poporului (parcul meu preferat din Timișoara).

Aaaa… și se pare că tocmai am trecut de 2000 de vizitatori. Îmi amintesc cu nostalgie de celălalt blog pe care aveam câteva zeci de mii de vizite…. uff 😦

Read Full Post »

Calde ca pâinea abia scoasă din cuptor! Par ciudate având în vedere că suntem în mijlocul iernii… dar așa a fost. Anul trecut am avut zăpadă la Maramureș, anul acesta soare și fulgere 🙂

Pe cât de mohorâtă vremea, pe atât de multă distracție a fost 😀 Ca doar altfel nu se putea. Un revel beton!

Ziua mea, de asemenea, foarte reușită. Atâta tot că m-am ales cu o vânătaie și o julitură pe cinste. Prietenii știu de ce!

Mulțumim Paulei și familiei ei care ne-au asigurat din nou toate cele necesare :* Ospitalieri moroșenii! De fiecare dată, vizitez cu mare drag acele ținuturi. Parcă intri în altă lume când pășești în Maramureș. Loc ideal pentru vacanțe sau concedii 🙂

Read Full Post »

Atââât m-ați bătut la cap cu iarna “voastră”… ce fain ninge, ce superbă este zăpada, bla bla… încât am zis: hai, că le pun niște fotografii proaspete (decembrie 2009) cu iarna “romanticilor”. V-ați găsit ieri toți, deodată, să mă stresați cu mesaje pe Mess. Ia, să vă văd acum cu comentarii!!! :))

Ceea ce nu prea reușesc eu să înțeleg este următorul lucru. Voi vă rugați zi și noapte să ningă, să vină zăpada și pe strada voastră, dar până la urmă, când ieșiți pe stradă, tot ocoliți porțiunile cu zăpada deasă, ca să mergeți pe uscat… tot înjurați când ajungeți acasă uzi până la șosete… tot vă enervați de traficul îngreunat… vă plângeți că vă îngheață nasul, urechile, sprâncenele s.a.m.d.

E drept… zăpada e frumoasă, sublimă chiar… când lipsește cu desăvârșire :)) Glumesc și eu. Totuși prefer zăpada când merg la ski sau la săniuș, nu când trebuie să umblu jumătate de oră prin frig ca să ajung la serviciu. Mai dau și peste oameni zgribuliți, fără niciun chef, șoferi stresați.

Unii stați în casă, ghemuiți lângă șemineu și admirați peisajul de iarnă desprins parcă dintr-un basm… Mersi, că doar nu voi vă plimbați ore în șir prin frig și mocirla. Și tot eu sunt insensibilă… :))

Aș fi mincinoasă să spun că nu îmi doresc un Crăciun cu zăpadă… dar sper ca de Crăciun să mă pot îmbraca în geaca mea de ski, că am la mine cizmele în care nu intra apa, să pun mâna pe o căciulă nouă și călduroasă, să am părul gata încrețit și când mi se face frig, pur și simplu să pot să intru în casă.

Pentru că în condițiile actuale, zăpada e un chin, nu o plăcere. Și știți că nu doar pentru mine, ci și pentru voi… voi cei care nu aveți la îndemână geaca cea mai groasa, bocancii de munte, cauciucuri de iarna etc. 😀

Interesant este că nu țin minte să fi văzut chiar așa zăpada mare în Timișoara de când sunt. Și totuși ne stresează oamenii de știință cu încălzirea globală. Ce încălzire, fraților, că parcă tot mai frig se face… Țin minte că acum vreo 8-10 ani, de 1 martie mergeam în tricou la școala. Azi ninge în Timișoara de parca am fi în Brașov. Nu-i nimic, ghețarii se topesc… sau poate au trecut la budism și se reîncarnează în straturile de zăpada din Timișoara :))

Read Full Post »

Anul trecut prin aceași perioadă a anului postam pe blog poze destul de proaspete de la Poiana Mărului… Anul acesta – m-am angajat :)) Așa că postez pozele de anul trecut și aștept cu nerăbdare concediul din februarie când o să mergem la ski 😀 😀 😀
Cam asta era priveliștea de pe balconul camerei noastre

Mâna călăuzitoare :)) adică a lui Manu :*

Țurțurii de pe acoperișul cabanei… îmi amintesc și acum ce uriași erau, pozele nu redau întocmai dimensiunile

Se pare că natura a folosit țurțurii aștia superbi pe post de ornamente pentru bradul din curtea cabanei

Sandra, la întoarcere… melancolică

Elvis, îngropat în zăpadă cu o față foarte sugestivă

Read Full Post »

%d bloggers like this: