Feeds:
Posts
Comments

Archive for April, 2010

DISCUȚIE ÎNTRE DOI EMBRIONI

[Orice asemănare cu personaje și discuții reale între oameni e chiar extrem de neîntâmplătoare!]

– Și tu crezi în viața de după naștere?
– Desigur. După naștere trebuie să urmeze ceva. Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmează.
– Ce prostie! După naștere nu urmează nimic. Și, de altfel, cum ar putea  să arate?
– Nu știu exact, dar desigur ca va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare și vom manca cu propria gura.
– Ce tâmpenie! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar ca ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical… Însă ia să îți spun eu ceva: putem exclude viața de după naștere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
– Ba da, ba da, cu siguranță va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel  decât ne-am obișnuit aici.
– Păi de acolo nu s-a întors nimeni. O dată cu nașterea, viața se  termină, pur și simplu. De altfel, viața nu este altceva decât o permanență înghesuială, în întuneric.
– Eu nu știu exact cum va fi, dacă ne vom naște, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.
– Pe mama? Tu crezi în MAMA ? Și după tine, unde ar putea ea să fie?
– Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea și prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.
– Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, așa că e evident că nu există.
– Dar, uneori, când suntem în liniște, o auzim cum cântă, simțim cum mângâie lumea din jurul nostru. Știi, eu cred că viața adevărată ne așteaptă abia de acum încolo!


Și o poză de la marginea Romei (sept 2009).

Advertisements

Read Full Post »

%d bloggers like this: