Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Abstract’ Category

…și un scurt text ”furat” de la Jorge Luis Borges:

“După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă între a susține o mână și a înlănțui un suflet, și învață că dragostea nu înseamnă a te culca cu cineva, și a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranța, și așa, omul începe să învețe…

Că săruturile nu sunt contracte și cadourile nu sunt promisiuni, și așa omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși, și învață să-și construiască toate drumurile bazate pe astăzi și acum pentru că terenul lui “mâine” este prea nesigur pentru a face planuri … și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.

 

Și după un timp, omul învață că – dacă e prea mult – până și căldura cea dătătoare de viață a soarelui, arde și calcinează (…).

Cu timpul înveți că a sta alături de cineva pentru că îți oferă un viitor mai bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să te întorci la trecut.

Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești.

Îți dai seama cu timpul că dacă ești alături de aceasta persoană doar pentru a-ți întovărăși singuratatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați, și că cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveți că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, de asta sunt capabile doar sufletele cu adevărat mari.

Cu timpul înțelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia nu va mai fi la aceeași intensitate.

Cu timpul îți dai seama că deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul înveți ca grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele să nu mai fie așa cum sperai.

Cu timpul îți dai seama că în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că – deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur – îți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt…

Cu timpul vei învăța că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, toate se învață doar cu timpul…”

Advertisements

Read Full Post »

Am preluat un “joc” de pe net… dar l-am prelucrat într-un mod propriu, pentru că ei vroiau să afle ce aș fi fost dacă… iar eu vroiam să zic ce mi-ar fi plăcut să fiu dacă… Așa că am scris ambele variante 😀

Dacă eram o lună, aș fi fost aprilie… dar mi-ar fi plăcut să fiu mai.

Dacă eram o zi a săptămânii, aș fi fost miercuri… dar mi-ar fi plăcut să fiu duminică.

[Biserica catolică “Milenium” – Piața Traian, Timișoara. My fav church]

Dacă eram o parte a zilei, aș fi fost noaptea… dar mi-ar fi plăcut să fiu răsăritul.

Dacă eram un animal marin, aș fi fost un delfin și nu aș fi avut nimic împotrivă.

Dacă eram o direcție, aș fi fost înapoi… dar mi-ar fi plăcut să fiu drept înainte.

Dacă eram o virtute, aș fi fost sinceritatea… dar mi-ar fi plăcut să fiu dragostea.

[Prima mea poza de “corazon”, cu aparatul lui Lori, în Germania. DPDV tehnic – yacky, restul – love it]

Dacă eram o personalitate  istorică, as fi fost… ”Cleocincea”?! (pentru că la cât de mult îmi place istoria, nu îmi vine altceva mai potrivit în minte :P)

Dacă eram o planetă, aș fi fost pământul și aș fi fost multumită.

Dacă eram un lichid, aș fi fost lapte… dar mi-ar fi plăcut să fiu suc de caise.

Dacă eram o piatră, aș fi fost safir și mi-ar fi plăcut culoarea mea… dar aș fi tins mult către o perlă.

Dacă eram o pasăre, m-aș fi enervat să nu fiu o lebădă.

Dacă eram o plantă, sigur nu aș fi fost o floare :)) eventual un bonsai? 😀

Dacă eram un tip de vreme, aș fi fost oldie și mi-ar fi plăcut la nebunie .


[Biserica ortodoxă din Mehala, Timișoara – priveliște de pe balconul meu :D]

Dacă eram un instrument muzical, aș fi fost un pian.

Dacă eram o emoție, aș fi fost melancolia, dar aș fi vrut să fiu bucuria.

Dacă eram un sunet, as fi fost sunetul valurilor.

Dacă eram un element, aș fi fost focul, dar mi-ar fi plăcut să fiu apa .

Dacă eram un cântec, aș fi fost unul clasic, cântat la pian.

Dacă eram un film, aș fi fost… ta-da: Moulin Rouge!

Dacă eram o carte, claaar aș fi fost “Enigma Otiliei” de G. Calinescu.

Dacă eram un oraș, aș fi fost Constanța… dar aș fi vrut să fiu Timișoara.

Dacă eram un gust, aș fi fost dulce acrișor… dar aș fi vrut să fiu picant.

Dacă eram o aromă, aș fi fost una fresh și aș fi fost foarte multumită.

Dacă eram o culoare, aș fi fost albastru… dar aș fi vrut să fiu alb.

Dacă eram un material, aș fi fost satin.

Dacă eram un cuvânt, aș fi fost  truliluli…. dar aș fi vrut să fiu delicatesă.

Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost o șuviță ondulată și mi-ar fi plăcut.

Dacă eram o expresie a feței, as fi fost o strâmbătură 😛

Dacă eram o materie de şcoală, aș fi fost matematica, dar nu m-aș fi putut resemna.

[Priveliște din Universitatea de Vest – Timișoara, noaptea. De pe vremea când mergeam la seminariile de film documentar :D]

Dacă eram un personaj de desene animate, aș fi fost una din pisicile aristocrate… și m-aș fi simțit atrasă de Roger – American Dad :)) .

Dacă eram o formă, aș fi fost un strop.

Dacă eram un număr, aș fi fost 1… dar aș fi vrut să fiu 2.

Dacă eram o mașina, aș fi fost un… Nissan Micra? Că altceva oricum nu cunosc :))

Dacă eram o haină, aș fi fost o pereche de blugi… dar aș fi vrut să fiu o rochiță de mătase.

Dacă nu te-aș fi cunoscut… atunci mi te-aș fi imaginat 🙂 Întrebarea e: te cunosc sau continuu să mi te imaginez? :))

Read Full Post »

[Vă prezint primul meu fotoreportaj (de pe vremea când eram tânără… deci nu vă enervați dacă nu este actualizat)]

Spre deosebire de ceea ce cred mulţi dintre locuitorii Timişoarei, Graffitiul nu este tocmai un hobby ieftin, comod sau uşor. Sprayurile utilizate în astfel de lucrări sunt destul de scumpe (17 RON/tub), amenzile sunt usturătoare (între 100 – 500 RON), spaţii special amenajate nu există, iar opera lor poate fi distrusă oricând. Ce îi determină totuşi pe aceşti artişti să îşi dezvolte pasiunea pe clădirile oraşului? După spusele lor, “scopul nu este să strici ceva ce e frumos, ci să “Redesign U’r City”, pe unde e urât, încerci să faci frumos, unde e anost, încerci să bagi puţină culoare”. În urma unei discuţii cu ATKone (cum îşi spune el), am aflat câteva probleme pe care le întâmpini ca tânar artist de graffiti, dar şi cum reuşeşti să îţi menţii interesul faţă de acest hobby.

“Chiar daca ziua pericolele sunt mari, o piesa complexă nu fi făcută noaptea. Ai nevoie de diferite linii skinny sau efecte de trecere de la o culoare la alta ceea ce niciodata nu-ti iese noaptea cum iese ziua.”

“De câţiva ani buni încercăm să ajungem la un acord cu primăria în legătură cu construcţia unui zid special pentru graffiti. Este spre binele lor într-un fel, dar ei nu inteleg. Alte oraşe au zid legal, de exemplu Clujul, Braşovul sau Bucureştiul”

“Avem o singură echipă de grafferi în România ce sunt cunoscuţi în toată ţara şi nu de mult, băieţii au început să fie cât de cât cunoscuţi şi în afara ţării.”

“Suntem dezavantajaţi din start faţă de grafferii de dincolo: la noi nu sunt chiar aşa de accesibile materialele, nu avem spaţii libere şi nici nu stăm toţi la case ca să exersăm pe zidul din grădină.”

Tinerii artişti aleg de obicei clădirile părăsite sau curtea Facultăţii de Arte.

“Cei care au experienţă şi respect ştiu că nu “e frumos” să dai pe instituţii precum muzee, catedrală, primărie, sau pe clădiri proaspăt renovate, pe statui.”

“Poţi face bani din graffiti, dar rar. Comenzile vin câte una la 6 luni, dacă ai noroc. Tinerii care îşi deschid câte un club, proprietaii de magazine sau grădiniţele ne cheamă să aruncăm câte un transform-er pe perete.”

ATKone preferă stilul 3D şi în general se inspiră din lumea mecanică.

Read Full Post »

Am fost un pic certată că nu am mai publicat nimic în ultima vreme. Păi normal, pentru că lucram la pozele pe care le vedeţi mai jos :D. Şi sunt foarte mulţumită de cum a ieşit tot.  Sper să prindă şi la public şi să ajungă la nivelul aşteptărilor voastre, dacă nu chiar să le depăşească :P. Aşadar, vă dăruiesc câteva poze cu lumânări şi bijuterii, câteva imagini romantice cu jocuri de culori şi lumini.

Cu ocazia asta, îi mulţumesc lui Raimi, care mi-a dat pontul legat de rame. Căutam de mult o metodă prin care să pun rame semitransparente la poze, dar nu i-am dat de cap. Cred ca o ramă potrivită poate să ridice calitatea unei poze. De multe ori, contează şi ambalajul, nu doar conţinutul. Contează şi efortul, nu doar intenţia.

Cred ca pozele astea ar fi mers foarte bine in perioada Crăciunului, din păcate inspiraţia nu vine când vrei tu. Le las pentru Crăciunul viitor sau de ce nu… pentru Ziua Îndrăgostiţilor 🙂

Da, îmi plac lumânările (colorate şi parfumate) foarte mult… şi cel mai mult când e întuneric beznă în cameră dar luminează muuulte, multe lumânari. Şi cântă Celine Dion… “Pour que tu m’aimes encore” sau “Immortality” 🙂

Nu prea mă pricep la franceză, aşa că am căutat traducerea la “Pour que tu m’aimes encore” şi m-am îndrăgostit şi mai tare de melodie. Câteva versuri care mi-au atras atenţia în mod deosebit :

Aşa cum lucrurile s-au schimbat, aşa cum florile au pălit/Aşa cum vremurile din trecut,erau vremurile din viitor/ Aşa cum toate trec şi dragostea se stinge/ E important să ştii…/ Îţi voi căuta inima dacă o vei lăsa în altă parte

Chiar dacă în dansurile tale alţii dansează acele ore/ Îţi voi căuta sufletul, în frig, în flăcări/ Voi arunca vrăji asupra ta/ Astfel încât tu să mă mai iubeşti/ Încât tu să mă mai iubeşti…

Astăzi am primit de la mami o prezentare power point tare drăguţă. Povestea este destul de lungă pentru a o publica aici, dar mi-a plăcut morala:

“Există patru lucruri pe care nu le poţi recupera. Piatra… după ce a fost aruncată. Cuvântul… după ce a fost spus. Ocazia… după ce ai pierdut-o. Timpul… după trecerea lui.”

Read Full Post »

%d bloggers like this: