Feeds:
Posts
Comments

Archive for February, 2010

În fața Domului Catolic ”Sf. Gheorghe”. Te așezi pe bancă  și privești în jur, ascultând  muzică sau citești o carte… Soarele îți încălzește fața, auzi copii râzând… și simți cum parcă timpul s-a oprit, cum te învăluie o liniște curioasă și-ți vine să întrebi: Chiar ești aici sau mi se pare? Au trecut 16 ani jumate… mai ești aici sau mi se pare?

Copii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri ce nu le vom mai vedea. (John W. Whitehead)

Copilăria îmi amintește de plăcinte cu zahăr, Telecinemateca, semințe luate direct din floarea soarelui, cum dansam în cerc  pe ”Hai Ho, Suntem pitici mișto” până amețeam,  nevoia de a scrie și… elefanți mov.

Iar ceea ce mă face sa regret cel mai mult că am crescut, este faptul că acum trebuie să suport dorul a prea multor persoane….

Și apropo de asta, mi-am amintit de o poezie de-a Magdei Isanos din care îmi plac enorm două strofe:

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Advertisements

Read Full Post »

Faceți cunoștință cu Marchisa! Este pisi mic si drag al lui Tony. Foarte jucăușă, inteligentă și elegantă. Mai jos am adunat câteva citate despre pisici care mi-au plăcut.

Pisicile par să meargă pe principiul că nu strică niciodată să ceri ceea ce vrei”. Joseph Wood Krutch

“Un pisoi obișnuit își pune mai multe întrebări decât orice copil de cinci ani”. Carl Van Vechten

Mark Twain spunea: “Dintre toate creaturile Domnului, există doar una care nu poate fi făcută sclavă a biciului. Aceea este pisica. Dacă omul ar putea fi încrucișat cu o pisică, omul ar fi îmbunătățit, dar ar deteriora pisica“. Jeff Valdez susținea, de asemenea: ”Pisicile sunt mai inteligente decât câinii. Nu poți să convingi opt pisici să tragă o sanie pe zăpadă”.

Pisica are prea mult spirit pentru a nu avea inimă”. Ernest Menaul

“Unii oameni spun că pisicile sunt ticăloase, diabolice și crude. Adevărat… și au și alte calități excepționale”. Missy Dizick

Miiiiaaaau! ;;)

Read Full Post »

Este prietena unei colege de serviciu. Nu o cunosc personal, dar îi cunosc povestea, îi mai citesc blogul și având în vedere că de data asta sunt sigură că nu este vorba despre nicio înșelătorie, am donat! Tu poți să dai o mână de ajutor? Pentru tine sunt 2 euro, pentru ea poate să însemne viața!

[Cristina Liliana Dinu, 27 de ani, avocat suspendat, diagnosticata cu cancer limfatic, nevoie de transplant cu celule stem]

Read Full Post »

Timișoara – te ador! Chiar dacă îți faci de cap presărând zăpadă în prostie!

Am găsit de curând un text pe care l-am scris pe la începutul anului al 3-lea de facultate după o întâmplare care m-a marcat. Când l-am citit, am rămas un pic:”Oau… eu am scris chestia aia?” și m-am gândit să îl public (mami, dacă mai găsești compunerea mea din clasa a IV-a, te rog trimite-mi-o cu următorul pachet de aripioare picante 😀 ).

Și ca să nu existe vreun cuvânt fără imagine… am pus și pozele astea două de la Baia-Mare (asta vară la INTC – cine știe, cunoaște), care surprind un moment, de asemenea, impresionant. Nu m-aș fi gândit că cei doi băieți se vor opri din plimbarea lor să îl ajute pe nenea care era în ultimul stadiu de ”amețeală”.

Și acum, povestea! Numai să nu plângeți!:))

”Aşteptam într-o dimineaţă friguroasă împreună cu o prietenă (Paula) lângă Sala Olimpia să ne culeagă o maşină pentru o excursie la Bocsig. Şi cum în lumea asta, fată fiind, nu poţi să stai pe stradă fără să te claxoneze toti re*ardaţii plictisiţi de viaţă, dornici de o geantă peste cap, asta s-a întâmplat şi cu noi. Toate bune şi frumoase, atât timp cât ai posibilitatea să îi ignori. La un moment dat, însă se apropie de noi doi indivizi, cu tenul ciocolată-amăruie, bine făcuţi şi puşi pe glume de 2 bani. „Ce face fetitzele? Cum te cheamă păpuşică? Haideţi cu noi, nu staţi singurele aici”. Întotdeauna m-am întrebat ce poate să îţi lipsească să te crezi interesant făcând chestii de genul acesta. Sau eşti chiar așa de imbecil să crezi că două fete îmbrăcate serios, aşteptând pe cineva o să îţi sară în braţe când le iei cu „păpuşică”? Ignorarea nu a mai mers de data asta, tipii nu vroiau să înţeleagă că nu suntem interesate nici de bolile lor venerice, nici de gripa aviară din creierul lor. Pe stradă nimeni (era sâmbată, ora 8 dimineața).

La un moment dat se apropie de noi alți doi tipi, tinerei cu o privire curioasă. Cred că și eu aveam privirea foarte expresivă în momentul acela. Fără să zic nimic, băieţii s-au oprit in dreptul nostru şi le-au aruncat nişte priviri de „Care-i problema voastră?”  celor doi „păpuşoi”. Băieţii nu au plecat până când păpuşoii nu şi-au luat tălpăşiţa. Eram aşa de uimită, încă nu îmi reveneam din şoc. Am reuşit doar să le zâmbesc celor doi în semn de mulţumire. Culmea, la câteva secunde după, a trecut o maşină de poliţie şi a venit şi maşina noastră. Totuşi, câteva secunde contează. Nu doar când eşti paraşutist (cum ne zicea profa mea de mate dacă întârziam), ci şi în alte situaţii.”

Și de aici am început o întreagă filosofie la momentul respectiv… pe care o puteți citi mai jos (în timp ce vă holbați la poze cu Timișoara în zilele ei bune 🙂 )

[Timișoara, Vasile Pârvan noaptea]

”Trăim în Timişoara… şi ne plângem prea des. Nu sunt vorbele unui jurnalist, aş primi bătaie de la mulţi profesori să zic aşa ceva în calitate de câine de pază al societăţii. Sunt vorbele unei optimiste. Vorbele unei fete care crede că viaţa este frumoasă dacă ştii să apreciezi ce ai şi să înveţi să nu te mai plangi pentru ce nu ai. Sunt mai multe lucruri în prima categorie, chiar dacă nu crezi.”

[Timișoara, Domul Romano-Catolic din Unirii]

”Cât valorează sănătatea atunci când esti bolnav de cancer în ultimul stadiu? Cât valorează libertatea atunci când eşti închis pe viaţă? Cât valorează prezenţa unei fiinţe dragi atunci când eşti singur pe lume? Mai mult decât tot aurul din lume.”

[Timișoara, Catedrala Mitropolitană și fântâna cu pești]

”Avem multe, dar nu ne dăm seama. Simt nevoia să fiu recunoscătoare pentru multe lucruri pe care le-am primit şi fără să ştiu să le cer.”

[Timișoara, Zona Iulius Mall]

”Trebuie, totuşi să ne dorim tot mai mult, pentru că altfel nu putem evolua. Dar una este să îţi doresti mai mult, alta este să te plangi pentru că ai prea puţin. Nu mi se pare normal să rămânem la mentalitatea românului frustrat: poziţia de stand-by, cu braţele încrucişate şi cerşind atenţie pentru nenorocirea noastră.”

[Timișoara, Malul Begăi pe înserate]

”Niciunde în lume nu îţi pică din cer bani, recunoaştere, respect. Ori te ridici să lupti pentru ce îţi doreşti, ori îţi accepţi mizeria şi nu te mai plângi.”

[Timișoara, Bega de pe Podul Michelangelo]

Read Full Post »

%d bloggers like this: