Feeds:
Posts
Comments

Faceți cunoștință cu Marchisa! Este pisi mic si drag al lui Tony. Foarte jucăușă, inteligentă și elegantă. Mai jos am adunat câteva citate despre pisici care mi-au plăcut.

Pisicile par să meargă pe principiul că nu strică niciodată să ceri ceea ce vrei”. Joseph Wood Krutch

“Un pisoi obișnuit își pune mai multe întrebări decât orice copil de cinci ani”. Carl Van Vechten

Mark Twain spunea: “Dintre toate creaturile Domnului, există doar una care nu poate fi făcută sclavă a biciului. Aceea este pisica. Dacă omul ar putea fi încrucișat cu o pisică, omul ar fi îmbunătățit, dar ar deteriora pisica“. Jeff Valdez susținea, de asemenea: ”Pisicile sunt mai inteligente decât câinii. Nu poți să convingi opt pisici să tragă o sanie pe zăpadă”.

Pisica are prea mult spirit pentru a nu avea inimă”. Ernest Menaul

“Unii oameni spun că pisicile sunt ticăloase, diabolice și crude. Adevărat… și au și alte calități excepționale”. Missy Dizick

Miiiiaaaau! ;;)

Este prietena unei colege de serviciu. Nu o cunosc personal, dar îi cunosc povestea, îi mai citesc blogul și având în vedere că de data asta sunt sigură că nu este vorba despre nicio înșelătorie, am donat! Tu poți să dai o mână de ajutor? Pentru tine sunt 2 euro, pentru ea poate să însemne viața!

[Cristina Liliana Dinu, 27 de ani, avocat suspendat, diagnosticata cu cancer limfatic, nevoie de transplant cu celule stem]

Timișoara - te ador! Chiar dacă îți faci de cap presărând zăpadă în prostie!

Am găsit de curând un text pe care l-am scris pe la începutul anului al 3-lea de facultate după o întâmplare care m-a marcat. Când l-am citit, am rămas un pic:”Oau… eu am scris chestia aia?” și m-am gândit să îl public (mami, dacă mai găsești compunerea mea din clasa a IV-a, te rog trimite-mi-o cu următorul pachet de aripioare picante :D ).

Și ca să nu existe vreun cuvânt fără imagine… am pus și pozele astea două de la Baia-Mare (asta vară la INTC – cine știe, cunoaște), care surprind un moment, de asemenea, impresionant. Nu m-aș fi gândit că cei doi băieți se vor opri din plimbarea lor să îl ajute pe nenea care era în ultimul stadiu de ”amețeală”.

Și acum, povestea! Numai să nu plângeți!:))

”Aşteptam într-o dimineaţă friguroasă împreună cu o prietenă (Paula) lângă Sala Olimpia să ne culeagă o maşină pentru o excursie la Bocsig. Şi cum în lumea asta, fată fiind, nu poţi să stai pe stradă fără să te claxoneze toti re*ardaţii plictisiţi de viaţă, dornici de o geantă peste cap, asta s-a întâmplat şi cu noi. Toate bune şi frumoase, atât timp cât ai posibilitatea să îi ignori. La un moment dat, însă se apropie de noi doi indivizi, cu tenul ciocolată-amăruie, bine făcuţi şi puşi pe glume de 2 bani. „Ce face fetitzele? Cum te cheamă păpuşică? Haideţi cu noi, nu staţi singurele aici”. Întotdeauna m-am întrebat ce poate să îţi lipsească să te crezi interesant făcând chestii de genul acesta. Sau eşti chiar așa de imbecil să crezi că două fete îmbrăcate serios, aşteptând pe cineva o să îţi sară în braţe când le iei cu „păpuşică”? Ignorarea nu a mai mers de data asta, tipii nu vroiau să înţeleagă că nu suntem interesate nici de bolile lor venerice, nici de gripa aviară din creierul lor. Pe stradă nimeni (era sâmbată, ora 8 dimineața).

La un moment dat se apropie de noi alți doi tipi, tinerei cu o privire curioasă. Cred că și eu aveam privirea foarte expresivă în momentul acela. Fără să zic nimic, băieţii s-au oprit in dreptul nostru şi le-au aruncat nişte priviri de „Care-i problema voastră?”  celor doi „păpuşoi”. Băieţii nu au plecat până când păpuşoii nu şi-au luat tălpăşiţa. Eram aşa de uimită, încă nu îmi reveneam din şoc. Am reuşit doar să le zâmbesc celor doi în semn de mulţumire. Culmea, la câteva secunde după, a trecut o maşină de poliţie şi a venit şi maşina noastră. Totuşi, câteva secunde contează. Nu doar când eşti paraşutist (cum ne zicea profa mea de mate dacă întârziam), ci şi în alte situaţii.”

Și de aici am început o întreagă filosofie la momentul respectiv… pe care o puteți citi mai jos (în timp ce vă holbați la poze cu Timișoara în zilele ei bune :) )

[Timișoara, Vasile Pârvan noaptea]

”Trăim în Timişoara… şi ne plângem prea des. Nu sunt vorbele unui jurnalist, aş primi bătaie de la mulţi profesori să zic aşa ceva în calitate de câine de pază al societăţii. Sunt vorbele unei optimiste. Vorbele unei fete care crede că viaţa este frumoasă dacă ştii să apreciezi ce ai şi să înveţi să nu te mai plangi pentru ce nu ai. Sunt mai multe lucruri în prima categorie, chiar dacă nu crezi.”

[Timișoara, Domul Romano-Catolic din Unirii]

”Cât valorează sănătatea atunci când esti bolnav de cancer în ultimul stadiu? Cât valorează libertatea atunci când eşti închis pe viaţă? Cât valorează prezenţa unei fiinţe dragi atunci când eşti singur pe lume? Mai mult decât tot aurul din lume.”

[Timișoara, Catedrala Mitropolitană și fântâna cu pești]

”Avem multe, dar nu ne dăm seama. Simt nevoia să fiu recunoscătoare pentru multe lucruri pe care le-am primit şi fără să ştiu să le cer.”

[Timișoara, Zona Iulius Mall]

”Trebuie, totuşi să ne dorim tot mai mult, pentru că altfel nu putem evolua. Dar una este să îţi doresti mai mult, alta este să te plangi pentru că ai prea puţin. Nu mi se pare normal să rămânem la mentalitatea românului frustrat: poziţia de stand-by, cu braţele încrucişate şi cerşind atenţie pentru nenorocirea noastră.”

[Timișoara, Malul Begăi pe înserate]

”Niciunde în lume nu îţi pică din cer bani, recunoaştere, respect. Ori te ridici să lupti pentru ce îţi doreşti, ori îţi accepţi mizeria şi nu te mai plângi.”

[Timișoara, Bega de pe Podul Michelangelo]

Vine Muntele Mic!

Dacă e februarie, înseamnă că vine… Nuuuu, nu Ziua Îndrăgostiților! Ci Muntele Mic, concediul, zilele de schi! :D

Mai jos, doua poze de anul trecut, când am fost cam zgârcită la fotografiat… probabil pentru că eram prea ocupată cu sporturile extreme :)

Noi mergem la cabana lui Coco Gălescu (nu este cea din imagine :P ). Dacă dați un search pe google o să găsiți lucruri interesante despre el. Un om super calumea! La fel si familia lui. Înafară de ce găsiți pe google, trebuie să știți că practică schiul pe acoperișuri și e darnic!

Din câte am explorat noi, sunt două pârtii. Una mai soft, alta mai hard rock. Două teleschiuri… Una bucată telescaun cu cel mai lung traseu din țară, deci asigura-te că îți iei un partener călduros cu tine… Mă gândesc la Laura, de data asta :) )

Abia așteeept! :D A.M.R. 19 zile! :D

…prin sertare vechi, dar însorite… prăfuite, dar luminate.



Pozele sunt de iarna trecuta (2008-2009).

Cei doi îndrăgostiți (*băiatul e fratele unui prieten de-al meu, dar am descoperit abia după câteva zile după ce am făcut pozele) se plimbau PE Bega. Era așa de inghțată Bega, că puteai merge pe ea. Și eu am încercat… Bineînțeles, aveam doi băieți cu mine (și pe Sandra :) ) ), just in case.

Pentru poza de jos a trebuit să mă costumez în scafandru și să mă înzestrez cu echipament de alpinist… uai, ce aventura :) )

Pe fundal, Podul Episcopiei (zice Sandra :D )

Iar acesta cred că este Podul Decebal (și Sandra confirmă)… Vine chiar lângă Parcul Poporului (parcul meu preferat din Timișoara).

Aaaa… și se pare că tocmai am trecut de 2000 de vizitatori. Îmi amintesc cu nostalgie de celălalt blog pe care aveam câteva zeci de mii de vizite…. uff :(

Să zic da, să zic nu… Am fost un pic nehotărâtă la început! Dar acum mă bucur, că am spus da. Am apucat azi să vorbesc cu persoane de care nu am mai auzit de mult. M-au sunat: ”Te-am văzut în ziaaaar! Uau! Felicitari! Ma bucur pentru tine.” Mulțumesc!
În plus, am avut pe blog și câteva zeci de vizite în plus de pe google, tot din cauza articolului. Mediatizarea asta… of, of :)

Îi spun un mare mulțumesc și Andreei Șutoi, autoarea articolului, ziaristă foarte dedicată meseriei de jurnalist. A ieșit bine, până la urmă!

Cu ocazia asta, Raimi a pus și un articol pe blogul lui… Mulțumesc! :* Ai o mare contribuție în formarea mea ca fotograf. Știi doar, de cate ori te sun să te întreb una, alta despre aparatul de fotografiat, despre Photoshop etc.

Dacă vreți să vedeți articolul direct de la sursă… AICI
Comentarii?

…în preajma Dragobetelui. Pozele sunt vechi, cam de acum trei anotimpuri, unii dintre voi le-ați și văzut pe satinephoto. Îmi sunt dragi, pentru că a fost primul set de poze cu îndrăgostiți… și nu orice îndrăgostiți! Vorbim despre ”fratele” meu, Andrei si prietena lui, Teo (cu care sunt bună prietenă :) ).

La mulți ani împreuna fericiți și iubitori! Nu mai au mult și împlinesc un anișor! O să aveți ce sărbători (nu că ați avea nevoie de date oficiale pentru a sărbători): Dragobetele, Valentine’s Day, ”One year of sweetness” și așa mai departe :P
Pozele au fost făcute în Parcul Botanic din Timișoara, prin iunie 2009 (cred).

De fiecare dată când aud ”Lucky” – Jason Mraz featuring Colbie Caillat, îmi aduc aminte de voi! Nu știu dacă mai este melodia voastra, dar mie așa mi-a rămas în minte.

Și bineînțeles că o să reproduc câteva versuri care mi-au plăcut foarte mult din melodie.

Boy I hear you in my dreams
I feel your whisper across the sea
I keep you with me in my heart
You make it easier when life gets hard

Every time we say goodbye
I wish we had one more kiss
I’ll wait for you I promise you, I will

Da, sunt norocoși cei îndrăgostiți pentru fiecare mângâiere care le alunecă pe piele, pentru fiecare sărut care le îndulcește ziua, pentru fiecare zâmbet cu care persoana iubită le înseninează calea.

Țin să mărturisesc că abia aștept să vină primăvara să văd pe cine mai ”pescuiesc” pentru un nou set de poze, sper eu, cel puțin la fel de inspirat ca cel de aici.

Până atunci… IUBITI-VA MULT! Hihihi…

Am fost un pic certată că nu am mai publicat nimic în ultima vreme. Păi normal, pentru că lucram la pozele pe care le vedeţi mai jos :D . Şi sunt foarte mulţumită de cum a ieşit tot.  Sper să prindă şi la public şi să ajungă la nivelul aşteptărilor voastre, dacă nu chiar să le depăşească :P . Aşadar, vă dăruiesc câteva poze cu lumânări şi bijuterii, câteva imagini romantice cu jocuri de culori şi lumini.

Cu ocazia asta, îi mulţumesc lui Raimi, care mi-a dat pontul legat de rame. Căutam de mult o metodă prin care să pun rame semitransparente la poze, dar nu i-am dat de cap. Cred ca o ramă potrivită poate să ridice calitatea unei poze. De multe ori, contează şi ambalajul, nu doar conţinutul. Contează şi efortul, nu doar intenţia.

Cred ca pozele astea ar fi mers foarte bine in perioada Crăciunului, din păcate inspiraţia nu vine când vrei tu. Le las pentru Crăciunul viitor sau de ce nu… pentru Ziua Îndrăgostiţilor :)

Da, îmi plac lumânările (colorate şi parfumate) foarte mult… şi cel mai mult când e întuneric beznă în cameră dar luminează muuulte, multe lumânari. Şi cântă Celine Dion… “Pour que tu m’aimes encore” sau “Immortality” :)

Nu prea mă pricep la franceză, aşa că am căutat traducerea la “Pour que tu m’aimes encore” şi m-am îndrăgostit şi mai tare de melodie. Câteva versuri care mi-au atras atenţia în mod deosebit :

Aşa cum lucrurile s-au schimbat, aşa cum florile au pălit/Aşa cum vremurile din trecut,erau vremurile din viitor/ Aşa cum toate trec şi dragostea se stinge/ E important să ştii…/ Îţi voi căuta inima dacă o vei lăsa în altă parte

Chiar dacă în dansurile tale alţii dansează acele ore/ Îţi voi căuta sufletul, în frig, în flăcări/ Voi arunca vrăji asupra ta/ Astfel încât tu să mă mai iubeşti/ Încât tu să mă mai iubeşti…

Astăzi am primit de la mami o prezentare power point tare drăguţă. Povestea este destul de lungă pentru a o publica aici, dar mi-a plăcut morala:

“Există patru lucruri pe care nu le poţi recupera. Piatra… după ce a fost aruncată. Cuvântul… după ce a fost spus. Ocazia… după ce ai pierdut-o. Timpul… după trecerea lui.”

Câteva poze de nunta, din vara lui 2009. Pentru miresele interesate, care caută un model de rochie, un model de coafură, de verighetă, pantofi etc. După ce am lecturat o grămadă de bloguri şi siteuri cu poze de nuntă, mi-am propus să evit perspectivele foarte comerciale… nu ştiu în ce măsură am reuşit (puteţi să vă daţi voi cu părerea).

Şi da, după cum am mai spus, cred că o nuntă ar trebui să fie Sepia. Mă dau în vânt după lucrurile vechi sau cel puţin cu aspect de “vechi”.

Ştiu că textul ce urmează este deja clişeu, se află pe toate “gardurile” (sau să zic “blogurile”?), dar dacă ceva mai potrivit nu există, sunt de părere că este scuzabil.

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.  Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul sau, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

Din nou câteva poze cu Peisaje din Maramureş.

Destul de banală… dar îmi place cum a ieşit contrastul.

Îmi aduce aminte de Moara cu noroc, nu ştiu de ce…

Calde ca pâinea abia scoasă din cuptor! Par ciudate având în vedere că suntem în mijlocul iernii… dar așa a fost. Anul trecut am avut zăpadă la Maramureș, anul acesta soare și fulgere :)

Pe cât de mohorâtă vremea, pe atât de multă distracție a fost :D Ca doar altfel nu se putea. Un revel beton!

Ziua mea, de asemenea, foarte reușită. Atâta tot că m-am ales cu o vânătaie și o julitură pe cinste. Prietenii știu de ce!

Mulțumim Paulei și familiei ei care ne-au asigurat din nou toate cele necesare :* Ospitalieri moroșenii! De fiecare dată, vizitez cu mare drag acele ținuturi. Parcă intri în altă lume când pășești în Maramureș. Loc ideal pentru vacanțe sau concedii :)

…at least once in a while!


Do you remember how bad my photo shooting skill was? You should know I got better [but not that good... :) )] Better quality, more interesting perspectives, more passion!

Do you remember me? You should know I got better [but remained the silly girl you used to know... :D ] Not that spoiled anymore, not that complicated, not that stubborn anymore!

What about you? Still smilin’ down on me? In the future can’t wait to see
if you’ll open up the gates for me…

Was I happy? Like… duuuh! The most… :)
Do I regret anything? Nope… every moment of who I was is a part of who I will be.

Atââât m-ați bătut la cap cu iarna “voastră”… ce fain ninge, ce superbă este zăpada, bla bla… încât am zis: hai, că le pun niște fotografii proaspete (decembrie 2009) cu iarna “romanticilor”. V-ați găsit ieri toți, deodată, să mă stresați cu mesaje pe Mess. Ia, să vă văd acum cu comentarii!!! :) )

Ceea ce nu prea reușesc eu să înțeleg este următorul lucru. Voi vă rugați zi și noapte să ningă, să vină zăpada și pe strada voastră, dar până la urmă, când ieșiți pe stradă, tot ocoliți porțiunile cu zăpada deasă, ca să mergeți pe uscat… tot înjurați când ajungeți acasă uzi până la șosete… tot vă enervați de traficul îngreunat… vă plângeți că vă îngheață nasul, urechile, sprâncenele s.a.m.d.

E drept… zăpada e frumoasă, sublimă chiar… când lipsește cu desăvârșire :) ) Glumesc și eu. Totuși prefer zăpada când merg la ski sau la săniuș, nu când trebuie să umblu jumătate de oră prin frig ca să ajung la serviciu. Mai dau și peste oameni zgribuliți, fără niciun chef, șoferi stresați.

Unii stați în casă, ghemuiți lângă șemineu și admirați peisajul de iarnă desprins parcă dintr-un basm… Mersi, că doar nu voi vă plimbați ore în șir prin frig și mocirla. Și tot eu sunt insensibilă… :) )

Aș fi mincinoasă să spun că nu îmi doresc un Crăciun cu zăpadă… dar sper ca de Crăciun să mă pot îmbraca în geaca mea de ski, că am la mine cizmele în care nu intra apa, să pun mâna pe o căciulă nouă și călduroasă, să am părul gata încrețit și când mi se face frig, pur și simplu să pot să intru în casă.

Pentru că în condițiile actuale, zăpada e un chin, nu o plăcere. Și știți că nu doar pentru mine, ci și pentru voi… voi cei care nu aveți la îndemână geaca cea mai groasa, bocancii de munte, cauciucuri de iarna etc. :D

Interesant este că nu țin minte să fi văzut chiar așa zăpada mare în Timișoara de când sunt. Și totuși ne stresează oamenii de știință cu încălzirea globală. Ce încălzire, fraților, că parcă tot mai frig se face… Țin minte că acum vreo 8-10 ani, de 1 martie mergeam în tricou la școala. Azi ninge în Timișoara de parca am fi în Brașov. Nu-i nimic, ghețarii se topesc… sau poate au trecut la budism și se reîncarnează în straturile de zăpada din Timișoara :) )

Nu îmi mai amintesc exact, dar probabil că era o zi precum cea de astăzi… Ningea în Timișoara “fără nicio taină”, de parcă ar ninge la Straja. Și cum nu mă dau în vânt după ciorapi uzi, mocirlă și mâini degerate mi-am găsit de lucru prin casă. Așa a apărut ideea de ședintă foto făcută fără sens și scop. Și au ieșit următoarele:

Bratara mea preferată (aia maro!!!), lantul meu preferat (ala de perle!!!) si alte prostii :P

Cum arată o sedință foto fără un autoportret? Vă zic eu: e ca un material jurnalistic în care nu inserezi nicio dovadă că tu chiar ai fi fost la fața locului :D

Cutia de bijuterii primită de ziua mea de la Clau și Cipri :) și un efect de poză veche peste perle albe și ruj rosu!

Anul trecut prin aceași perioadă a anului postam pe blog poze destul de proaspete de la Poiana Mărului… Anul acesta – m-am angajat :) ) Așa că postez pozele de anul trecut și aștept cu nerăbdare concediul din februarie când o să mergem la ski :D :D :D
Cam asta era priveliștea de pe balconul camerei noastre

Mâna călăuzitoare :) ) adică a lui Manu :*

Țurțurii de pe acoperișul cabanei… îmi amintesc și acum ce uriași erau, pozele nu redau întocmai dimensiunile

Se pare că natura a folosit țurțurii aștia superbi pe post de ornamente pentru bradul din curtea cabanei

Sandra, la întoarcere… melancolică

Elvis, îngropat în zăpadă cu o față foarte sugestivă

Am primit mai demult de la mami un mail cu un zodiac funny si azi, avand timp liber (dupa ce am aruncat peste 700 de mailuri in Trash…) am dat din nou peste el. Imi place cum scrie despre mine ;;) :) )


Capricorn

Eu nu intru în relaţii dacă nu sunt sigur de faptul că avem planuri comune. Nu îmi plac excesele emoţionale, mă derutează, iar eu am nevoie de linişte să muncesc, am o carieră de construit. Pentru capricii de copil, duceţi-vă la Rac, eu sunt un om matur şi ofer siguranţă şi protecţie.

Nu mă pricep la declaraţii siropoase ca Leul sau Peştele, dar eu demonstrez prin fapte, nu prin vorbe. Când ei îţi vor spune că eşti „steaua de pe cer”, eu îţi voi plăti rata la frigider care îţi stătea ca un ghimpe în minte. Dacă vrei aventuri de o noapte, ai greşit omul. Dar ador să fac dragoste, sunt pasional şi senzual. Iau angajamentele în serios, dar devin ca un sloi de gheaţă când mă faci de râs în public, îmi desconsideri părerile, iar dacă mă înşeli, dormim în paturi separate până la divorţ.

Sunt sincer, corect şi nu îmi place să păcălesc sau să fac jocuri duble. Nu risipesc banii ca nesocotitul de Săgetător, nu pierd nopţile la jocuri de noroc ca Leul, nu inventez poveşti să îmi ascund viciile ca Gemenii.

Îmi place tot ce este vechi (clădiri, obiecte), muzica clasică, bibliotecile, spaţiile unde poţi medita în voie, potecile de munte. Dacă vrei protecţie, caută-mă!

O singura chestie nu a nimerit-o… dar ramane secretul meu care e :)

Din cand in cand mai fac si eu turul blogurilor salvate in blogroll… si intr-o zi am ajuns la Gloria. Ce vad acolo? Test: Afla ce ai fost intr-o viata anterioara! Normal ca mi s-a parut funny si am zis, hai sa vedem! Mai funny mi s-a parut raspunsul:

O lampa de birou!!! Hai ca asta ii tare :) si aspiratia mea catre luminita de la capatul tunelului este bineinteles o evolutie evidenta =)) Vaaai… cu ce prostii isi mai pierde omul timpul :D

Daca va intereseaza si pe voi ce ati fost intr-o viata anterioara… CLICK AICI!

——————————————————————————-
Vin cu o adaugare…. Daca imi pun numele intreg, iese ca am fost o Mina de aur :D Prima data am incercat numai cu Andrada. Si mesajul pentru mine: “Te-au tot sapat dusmanii dar nu au dat de nimic in adancuri.” :) )

1. Trebuie sa iti faci un cont pe MONEYBOOKERS pentru a-ti fi virati banii in contul respectiv [foloseste date reale, ele vor fi folosite pentru a-ti trimite banii]

2. Cu ID-ul de la contul moneybookers (pe care îl găseşti in stanga sus – e format din vreo 5-6 cifre) te duci cu un click pe

si te inregistrezi ca Publisher.

3. La inregistrare vei fi intrebat la un moment dat cum intentionezi sa promovezi produsele lor. Poti sa spui simplu ca vrei sa promovezi produsele lor prin bannere, linkuri etc.

4. După înregistrare, contul tău va fi activat cam după 2 zile.

5. Mai departe alegi advertiserii  pe care vrei sa ii promovezi (afilierea la o firmă durează cam 3 zile… exista si exceptii bineinteles)… si astepti aprobarea.

6. Cand ai aprobarea, dai click pe “Links” din dreptul fiecarui advertiser si alegi ce banner/link vrei sa pui pe blogul tau.

Autoportrete

Încep prin această postare Campania de republicare a fotografiilor de pe satinephoto.wordpress.com. Spor la lecturarea celor 5 autoportrete :-)

1. Prim plan “oglinda sufletului” :-P + bijuteriile mele preferate :-D

Combinația Alb-Negru + O culoare -> preferata mea. După fotografia asta am stat vreo două luni pe tușă, nicio altă fotografie nu îmi mai plăcea cum ieșea.

2. O poza dis-de-dimineață, no make-up, no hairbrush :) )

Trandafirul nu e adaugat ulterior în Photoshop… deci imaginați-vă cum stăteam cu mâinile :) )

3. În C8, o zi friguroasă de iarnă – eu în “călduri”, doar în tricou

Aaa… și da, ma dădeam mare cu verigheta mea :-D

4. Daaaa…. ador Sepia :-D

Și mai ador sa dau alarmă falsă lumii că m-am tuns :-) )

5. Și acum un NaniNani… e târziu si unii mai și lucrează :-P

Și da, am postat articolul în categoria “Fete frumoase“… câtă lipsă de modestie :-) )

Adevărul e că îmi intră multe vizite de pe Google după sintagma asta :-P

Older Posts »